În arșița dragostei

Un volum de poezii de dragoste teribile, pline de patimă şi durere, cu titlul original „Aditya Marichi“ (în limba bengali însemnând „rază de soare“ - de la aditya – „soare“, marichi – „rază“), nume inspirat de numele pe care tatăl ei, filozoful Dasgupta, i-l dăduse lui Mircea, considerând că, pronunţat în bengali, aducea cu numele „Eliade Mircea“. Poezii scrise sub imperiul emoţiilor trezite de întâlnirea lui Maitreyi, la Calcutta, cu reputatul orientalist Sergiu Al-George, după 42 de ani de la desfăşurarea evenimentelor descrise în romanul „Maitreyi“.

 

Sergiu îi povestea autoarei romanul „Maitreyi“, scris de Eliade, readucându-i astfel în suflet toată iubirea pierdută cu aproape o jumătate de veac înainte. Atunci Maitreyi se apuca şi ea de scris şi, cu aceeaşi febrilitate cu care fusese scrisă „Maitreyi“, a pus pe hârtie, între 18 septembrie şi 18 decembrie 1972 această primă replică literară la romanul lui Eliade.  Majoritatea versurilor cuprinse aici sunt scrise în 1972, imediat după ce i s-a povestit romanul lui Eliade. Ultima poezie însă datează din anul 1947, când Maitreyi avea treizeci şi trei de ani.

 

Greu de găsit astăzi chiar şi în India, versurile apar pentru prima oară în volum în România -  ediție îmbogăţită cu fotografii de epocă, corespondenţă şi interviuri. 
 
 

O carte de poezii de dragoste pentru Mircea Eliade, ieșite de sub pana celei pe care i-a inspirat romanul Maitreyi? Da, dar mult mai mult de atât. Între filele cărţii „În arşiţa dragostei“ mi-am propus să creez o delicată bijuterie, o ediție îmbogățită în care am adunat mărturii ale familiei (al cărei beneficiar direct am fost, în anul 1996 şi în 2007), încercând să le împletesc cu fotografii, opinii, facsimile din scrisorile despre şi pentru Mircea, din corespondența lui Maitreyi cu Sergiu al-George, date despre ecranizările celebrelor romane. Aşadar, cititorule, pregătește-te să citești confesiuni făcute de Chitrita Devi (Chabu, sora lui Maitreyi, prezentă şi în romanul lui Eliade), Priyadarshi Sen (fiul lui Maitreyi) şi Rupa Sen (nora) – aceştia din urmă ajunşi şi ei personaje, în romanul scris de Maitreyi. Pe copertă, în facsimil, cuvintele disperate pe care Maitreyi le-a scris lui Mircea în grabă pe cartea ei de poezii (cea pe care tocmai o publicase), pentru a-l avertiza că părinţii ei aflaseră despre povestea lor de dragoste.

„O sublimare artistică a disperării. Nu am citit niciodată poezii ca acestea. Cartea are şi o semnificaţie filozofică; este reprezentativă pentru geniul indian. Dar mâhnirea teribilă care se ascunde în aceste poeme face orice apreciere, supusă teoretizării, să pară nu numai superficială, ci şi, într-un fel, lipsită de sens.“

Sergiu Al-George